Visurile par imposibile,apoi putin probabile si in cele din urma inevitabile!

     Dacă ce trăim acum este un vis,nu vreau sa îmi sune ceasul,sa îi aud ironica sonerie "Don't wake me up".Vreau sa trăiesc acest sentiment pana cand lumea va crede ca am murit sau ca mi-am pierdut minţile în lumea noastră,a viselor.
    Nu suntem doar nişte simplii visători,suntem doi visători fericiţi cărora nu le pasa dacă ploua sau ninge,pentru ei este mereu august,este soare,este acea lumina de la început,cand nimicul zacea in  agonie si nestiinta,dar intr-o zi s-a luminat calea gandirii prin simpla ta aparitie...cand timpul si-a pierdut noţiunea si a incetat sa se mai grabeasca,atunci cand suntem împreuna,poposeste,iar cand suntem departe alearga spre a ne uni si mereu ajunge mai repede pentru a ne face fericiţi.
     Chiar dacă exista zile în care "a trai" nu are sens,eu trăiesc pentru acele zile în care viaţa înseamnă un vis de neuitat.Asta mă ajuta sa ies din monotonia clasicii trăiri doar de dragul existenţei.

   Se spune ca pentru iubire nu se multumeste,în consecinţa nu o sa îţi multumesc,ca răsplată am sa te iubesc si eu sublim si  nebuneşte,atat de pur,total  nepamantesc.