E prea mult fum..

   Nu crede în ce ti se promite..crede în ce vezi..în faptele petrecute în fata ochilor si în simţul tău care te duce către speranţa.Visează cum zbori pe aripile imaginaţiei si visele îţi devin realitate.

  Visarea este ca o ţigara..ti-o doreşti,te chinui sa faci rost de ea,sa o aprinzi cu flacara de încredere provocata de scanteia sperantei, fără ca vantul sa ti se opună,sa o savurezi cu încredere,chiar dacă ştii ca îţi face rau,tu continui,nu cedezi..mergi mai departe,bucurandu-te de fiecare fum.Nu mult durează si ajungi la filtru,care a absorbit esenţa visarii,care este ca o barieră spre a putea avea TOT.Intr-un final arunci chistocul,il calci pentru a stinge si ultima speranţa si pleci mai departe,uitand  ca acel mic nimic ti-a adus fericirea.Acum visul tău a zburat spre a fi îndeplinit...Eu încerc sa păstrez visul langa mine,nu vreau sa se risipească în vânt si sa dispară.