Atat de diferit,dar asemanatori

     Cu toţii suntem nişte creatirui,asta e clar,dar chiar nu ne diferă nimic?Suntem atat de banali si monotoni în cat nu ne diferentiaza nimic?? Ba da..suntem complet diferiti atat la aspect fizic cat si gusturi si mentalitate.Cum am realizat si eu asta??Simplu..am mers cu autobuzul!poate suna ciudat,dar asa a fost...mă uitam atent la fiecare persoana,era o doamna imbracata simplu care privea monoton pe geam,probabil cu gandul la ziua de maine,o femeie cu un copil de mana,care zambea si îl invata pe copil ce este un lift,un bărbat ingandurat,un cuplu care se ţinea de mana,o fata care se certa cu prietenul la telefon,după ce a închis a început sa planga,o batrana care se caută în portofelul gol de cuponul de pensie,o familie cu 2 copii mergand la cumparaturi,explicandu-le ca nu le vor cumpăra tot raftul de jucării,o fata cu castile în urechi ascultand "Vama-Nu am chef azi",un şofer incordat si supărat pe frigul de afara si o controloare frustrată.Fiecare se gandea la ceva,la ceva diferit,se citea asta în ochii lor care îi dădeau de gol,oricat de bun actor ai fi,este imposibil sa ascunzi adevarul din ochi. Am luat fiecare persona si incercam sa citesc ce este in mintea ei.Am ajuns la o concluzie totul se impartea intre fericire si tristete.De ce nu se poate ca tot răul sa fie acoperit de zambete,vorbe frumoase si sclipiri in ochi?Pentru ca suntem prea trişti,chiar si atunci cand radem,ne gandim mereu la necazuri si trecut,nu putem trai clipa,bucurandu-ne ca...TRĂIM. 

    Sunt teribil de înfricoşată pentru faptul ca la varsta mea,atat de fragedă,am realizat ce dura si tristă este viata,nu accepta asta,asa ca vreau sa cred ca am fost trimisă pe Pamant pentru a aduce zambete si pentru ai face pe cei din jur sa realizeze importanta lucrurilor.Asa ca zambeste,razi la fiecare glumă mica si banală,bucura'te din fiecare lucru mic pentru ca atunci cand apare un obstacol sa nu fii deja doborat în melancolie,sa poţi sa treci mai departe cu zambetul larg pe buze.