duminică, 23 ianuarie 2011

Pai si totusi...de ce??

Niciodata nu vei avea un raspuns la aceasta intrebare.Nu vei putea pricepe de ce nu a uitat ce s-a intamplat dupa atata timp,de ce nu vrea sa uite,de ce crede ca tu ai uitat?
De ce?De ce?De ce?
De ce nu te opui tuturor?
De ce nu te poti intelege nici macar tu?
De ce arta incepe sa dispara?
De ce nu mai crezi in nimic?
De ce ai plecat Fat-Frumos?De ce?

De ce nu dai o sansa sperantei?
De ce te minti ca esti fericit?
De ce crezi ca asa o sa mearga lucrurile?


Raspunsul cel mai probabil este timiditatea,frica de a nu gresi teama de a nu suferi...rsca-te,nu sta ,nu rezolvi nimic astfel.Fa tu primul pas si apoi lasa-te purtat de briza verii care in combinatie cu razele soarelui printre suvitele de par te orbesc si te fac sa nu mai realizezi realitatea,faci greseli pe care ai sa le regreti si o data cu venirea iernii va ingheta tacerea in tine si doar visul va persista.Dar tu nu vrei asta,vrei sa schimbi ceva,deci DO IT!

2 comentarii:

  1. Am impresia ca acest articol se adreseaza unei persoane anume...ma insel?
    In orice caz ma bag si eu sa comentez, neinvitata :D
    Si totusi, chiar ar fi ciudat daca nu ne-am mai intreba aceste chesii si pur si simplu le-am face pt ca, prin incertitudine, omul simte o dorinta mai mistuitoare de a trai anumite momente si simplitatea sentimentului de teama si suferinta il fac sa se simta...mai uman :)

    RăspundețiȘtergere
  2. wow..ma cunosti extrem de bine,ca sa zic asa,da, este normal sa simti teama dar trebuie sa o invingi,isi facuse una l LA ink un tatuaj cu:frica este doar un sentiment,frica nu te omoara!" :D

    RăspundețiȘtergere